Comisia de Tăiat Hârtii a fundamentat poziţia USR şi apoi a opoziţiei privitoare la Cartea de Identitate Electronică.
Cartea de Identitate Electronică reprezintă un pas fundamental în digitalizarea administraţiei statului român, deoarece ar permite fiecărui cetăţean să:
- se autentifice, cu un grad de siguranţă crescut, în platformele informatice gestionate de instituţiile publice româneşti. Aceste instituţii publice nu ar mai fi nevoite să-şi dezvolte propriile capacităţi de autentificare, uşurând sarcina dezvoltării serviciilor digitale
- semneze electronic orice document, iar semnătura ar avea valoare de semnătură olografă – eliminând astfel nevoia de a depune la ghişeu formulare şi hârtii inutile (care ulterior trebuie scanate)
- se autentifice, cu grad de siguranţă crescut, prin intermediul eIDAS, la instituţiile publice din alte state ale Uniunii Europene
În acest moment, legea privind Cartea de Identitate Electronică este ţinută în sertar de către preşedintele Comisiei de Administraţie, liberalul Florin Roman, deşi are toate avizele luate, de la toate celelalte comisii.
Am avut şi câteva amendamente la această lege, amendamente respinse, dar pe care le considerăm în continuare importante, şi care priveau relaxarea condiţiilor privind domiciliul persoanelor fără adăpost. În prezent, persoanele fără adăpost care nu pot demonstra existenţa unui domiciliu nu pot avea o carte de identitate – ceea ce duce la un cerc vicios – nu pot fi angajate, nu pot beneficia de asistenţă socială sau medicală, drept urmare nu pot dobândi un domiciliu. Sunt practic condamnate de către statul român să rămână fără adăpost şi fără posibiitatea reală de a ieşi din această situaţie.
Deşii membrii comisiei de la toate partidele ne-au dat dreptate, maşina de vot a câştigat.